miercuri, 7 mai 2014

Copilaria I

                  Fiindca sunt mereu singura si nu am cui sa ii vorbesc ,am decis sa povestesc inceputul, si asta va fi introspectia mea.
             

                   M-am nascut in 93 intr-un oras in miniatura ,prin judetul Bacau. Pana la 5 ani am avut o copilarie frumoasa petrecuta cu bunica-mea in mare parte. Mama era tanara si si dorea distractii, se maritase prea devreme, ma nascuse mult prea devreme.
                  
                    Stand la casa , in copilarie am fost foarte libera,muntii erau la cheremul meu ,aveam vecini cu cate 10 copii , eram multi ,eram veseli si faceam o gramada de prostii. In timpul acesta intre mama si un tip incepuse sa se infiripe o poveste de dragoste. N-a durat mult si l-a adus acasa , spre gelozia mea si nemultumirea bunicii. El era pictor,s-a cunoscut cu mama prin intermediul unui goblen ce il facuse ea si il dorea ca si tablou.


                    Atunci m-am simtit data la o parte pentru prima oara, serile mama dormea la el si eu nu inelegeam de ce nu e langa mine,plangeam langa teiul de la poarta si ma uitam cum mama urca dealul spre casa lui. Cu timpul ,el a venit mai des pe la noi ..si si-a dat arama pe fata, era un om dificil si violent , lunile treceau , eu  eram din ce in ce mai inversunata, si dupa varsta de 8 ani ma rugam de mama sa aleaga intre noi..N-a facut-o. Povestea lor a continuat , din pacate ea nu era singura ce suferea sau primea bataie. Prima data o batea pe mama, apoi pe mine, apoi bunica-mea.

               In 2002 a murit fratele mamei, era semnul prevestitor pentru ce avea sa urmeze. Eu trebuia sa stau noaptea sa o aud pe bunica-mea jelindu-l . Plangea in fiecare zi ,mereu mereu,ochii i se retrasesera in orbite. La un an de la moartea lui ,a facut atac cerebral. A stat cateva zile in spital si intr-una din zile mama m-a dus acolo. Ea era in pat, paralizata pe partea stanga,si emana un miros intepator.Cand am ajuns ,m-a strans atat de tare de mana incat mi-au dat lacrimile. Aveam 10 ani si intelesesenm procesul mortii. De fiecare data imi amintesc scena asta cu detalii uimitoare,lacrimile ei ,mirosul de moarte si suc de pere,strangerea de mana.  Chiar si acum cand scriu ,plang si ma intreb oare daca ea ma vede,fiindca in momentul asta o simt foarte aproape...

            Abia acum incepe povestea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu