N-am apucat sa povestesc despre liceul si cum m-a ajutat , sau nu m-a ajutat acest lucru in viata. Dupa cum ziceam in prima parte a vietii cineva si-a batut joc de mine ca mai apoi sa o fac singura.
Ei dar liceul a fost frumos, dintr -un punct de vedere mai neortodox. Mi-am format un grupulet de 4 persoane inclusiv eu, cu care faceam toate prostiile din univers. "Grupul vesel ".
Stateam singura , intr-un bloc vechi in centrul orasului. Scapasem de cel mai negru cosmar ,asa ca pot spune ca am fost fericita oarecum. Alex a fost mereu acolo si m-a sustinut in tot ceea ce faceam . Din pacate eu nu am putut sa ii returnez iubirea pe care mi-o oferea, si ii faceam mai mult rau decat bine. Ma bucuram in sinea mea sa vad ca cineva sufera ,devenisem fructul educatiei mele. Sa faci rau cuiva e mult mai usor decat sa ii faci un bine,asa era si in cazul meu . Credeam ca sunt mai puternica daca fac asta, dar era o impresie falsa si jenanta.
Dupa tot ce s-a intamplat , lucrurile nu aveau sa ramana asa cu mine. Asa ca mi-am gasit vicii, prima oara am fumat, dupa aia am inceput sa beau cot la cot cu toti betivii de prin puburi. Credeam ca ma alina .
Dupa episodul cu bautura am gasit ceva mai interesant ..de fumat . Am incercat, nu eram dependenta, nu exista dependenta la asa ceva dar imi dadea o stare de bine, de plutire . Dar nici asta nu mi-a ajuns, era prea putin sa inec tot ceea ce purtam in mine,asa ca am incercat si prafurile . Dar ele mi-au pus capac pentru ca deschideau portite in mintea mea care trebuia sa ramana inchise. De la ele inebuneam pur si simplu,pentru ca le luam si incepeam sa privesc lumea din jur si nu intelegeam nimic din ea, absolut nimic. Simteam o durere ascunsa , dar de trei ori mai mare. Genul acela de suferinta insuportabila care te impinge la sinucidere. Citisem foarte mult Emil Cioran si mi-am dat seama ca doar in suferinta se elibereaza forta creatoare , si mi-o provocam singura. Insa prafurile au fost mult prea mult pentru mine, si m-am oprit la timp.
Am continuat sa ma pun in situatii care sa ma faca sa sufar, imi placea sa scriu poezie si ma mutilam pentru asta. Nu dormeam nopti la rand ca sa ma pot simti lucida ,aveam relatii cu tipi care profitau de banii mei,fiindca recunosc nu eram frumoasa deloc. As fi fost poate cu cateva kilograme pe minus.
Voiam sa intru in centrul atentiei cu asta, de multe ori am facut lucruri de care nu sunt mandra numai pentru a smulge vorbe de lauda sau critica din gura altora. Nici acum nu pot sa spun ca imi pasa prea mult de parerea altora ,dar cel putin nu o mai spun in gura mare.
Cu cei trei prieteni ma simteam excelent. Nu stiu cum se face dar exista persoane care iti dezvolta simtulul umorului si anumite persoane pe langa care esti pur si simplu neutru. Cert e ca am dus o viata haotica , plina de repercursiuni , am abuzat de libertatea mea cand ar fi trebuit sa trag tare pentru viitor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu