vineri, 9 mai 2014

Copilaria si noua putere III

           
                     Nu va puteti imagina cat de mult m-a durut sa ma intorc inapoi. In primul rand stiam ce ma asteapta acasa cu el, in al doilea rand copii erau foarte necizelati si nesimtiti. Din aceasta cauza , mereu am cautat sa fiu mai presus decat ei , si mi-a reusit. Ieseam in evidenta prin faptul ca fusesem la liceul de arte , desenam frumos, imi placea engleza si colac peste pupaza incepusem sa cochetez cu scrisul.


                   Cei 4 ani cat am stat acasa cu el mi-au distrus mintea,copilaria si tot ce aveam mai  bun in mine. Ca sa scap de bataie luam pastilele bunicii mele,care murise de ceva timp, si nu luam una doua ci un pumn intreg. Intentia mea era sa mor ,dar imi creau doar o stare de somnolenta severa. Mergeam asa la scoala, era un tipat de disperare,dormeam pe banci si cand se terminau orele trebuia sa ma intorc doi kilometri pe jos. Dar stiam ca ajung acasa si dorm pana a doua zi . Nu ma putea trezi sa ma certe,nici sa ma bata.

                  Am cerut ajutorul..ii spuneam mamei mele sa ma scape, le spuneam profesorilor. Ei vedeau vanataile,ochii mei rosii dar cerintele mele au ramas mute. La un moment dat vorbisem cu profesoara de religie sa ma duc la manastire,dar nu m-a lasat. Nu inteleg de ce nu ma credea nimeni.


                 Intr-a 7-a m-am imprietenit cu o fata si o iubeam atat de mult ..Ea mi-a dat cduri sa ascult muzica. Si uite asa am facut cunostiinta cu metalul. Daca nu era muzica asta, eu nu as fi avut puterea sa ma ridic de fiecare data. Muzica aceasta m-a inspirat sa scriu o carte,lucru la care nu am renuntat nici acum. Povestea cartii era oarecum ciudata..vedeti voi eu renuntasem la dumnezeu..seara de seara ii ceream ajutorul si nimic nu se intampla. Asa ca am inventat alt dumnezeu. Dumnezeul meu era de fapt Lucifer,nu avea atributii satanice,era omenesc,era si bun si rau. El intelegea oamenii si nu avea cerinte mari de la ei,decat sa creada in el si sa incerce sa fie mai buni, sa se ridice. Creasem dumnezeul puterii interioare.


            Atunci cand ma dadea cu capul de pereti si imi dadea palme usturatoare peste fata,noua mea religie facea totul mai suportabil,imi dadea motive sa cred ca exista un scop si stiam ca dumnezeul meu il va pedepsi in cele din urma.Imaginatia mea atingea cote maxime. Intr-a 7 a am castigat premiul 3 pe Europa la un concurs de desen. Cat de mandra am fost cand m-au chemat la primarie sa imi inmaneze medalia de bronz. Credeam ca in sfarsit, El va fi multumit de mine si n-o sa mai primesc bataie. M-am inselat amarnic. Odata cu statutul de medaliata a vrut si mai mult de la mine,presiune presiune.

         Ca sa intelegeti ce imi facea o sa spun vreo 3 lucruri pe care nici daca vreau nu le pot uita. M-a pus sa plantez fasole in gradina. Nu stiu ce am facut gresit ..dar m-a fugarit cu cutitul in toata curtea si a trebuit sa ma ascund. Cand m-a gasit..n-a fost prea bine ,pe langa faptul ca ma lovea destul de tare( se invatase sa nu mai lase vanatai ) imi spunea lucruri care nu fac bine in educatia oricarui copil: Ca sunt o proasta, o curva, un drac de copil , ca nu voi face nimic in viata,ca ma da la orfelinat sa fie mai fericit cu mama. Ei asta auzeam in fiecare zi. .
               O alta intamplare ce imi staruie in minte este fuga mea intr-o iarna. Venise acasa nu stiu de unde,si incepuse sa isi verse nervii pe mine,vreau sa spun ca atunci cand ma certa avea o privire satanica, i se inroseau ochii, se umflau toate venele si stiam ca trebuie sa tac malc , sa il las sa isi termine monologul ,altfel ma desfigura. Atunci era si mama acasa, dar nu avea nici un cuvant de spus, insa simpla ei prezenta ma incuraja, asa ca am zbughit-o din casa ,fix in toiul scandalului , desculta prin nameti. Adrenalina era atat de mare incat nicio secunda nu mi-a fost frig!!!
             A treia intamplare, a fost intr-o vacanta, cred ca am stat 4 ore incotinuu,sa ma loveasca , sa imi vorbeasca urat . Si urla atat de tare, lovea ba peretele, ba pe mine , ba peretele ba pe mine..I se umflasera mainile.. La final am iesit afara, am adus un lighean cu apa, o laveta ,si i-am ingrjit mainile ranite. Nu stiu,nici acum de unde am avut atata putere si mila.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu