Dupa cum ziceam abia acum incepe adevarata poveste.
Am ramas singure pe lume , eu si mama care a trebuit sa vanda pamant pe bani putini ca sa-si ingroape mama. Atunci m-a intrebat prima oara daca mai vreau sa il primesc pe , El , sa stea alaturi de noi. Am zis nu, dar a fost un da. S-a mutat la noi ,dupa care din motive financiare ne-am dus noi la el pentru iarna. Avea o casuta intunecata pe Dealu'mare(locuitorii Hanganiului traiesc pe dealuri,mici si mari)..Cand am ajuns acolo am vazut ca facuse un camin frumos pentru noi ,imi facuse pana si un minibirou pictat cu rosu si galben. Asta era problema cu el, pe cat de violent putea fi uneori pe atat de grijuliu si minunat. De aia am fost mereu confuza, de aia l-am acceptat la nesfarsit.
A fost o iarna grea, a avut si momente frumoase, caci intotdeauna El era amuzant, si uneori la masa facea glume de-mi pica mancarea din gura,dar si momente proaste..batai si certuri . Tot in acea iarna a inceput educatia mea severa, el se ocupa mereu de mine si de lectiile mele . Si pentru ca era pictor mi-a insuflat si mie asta , ma punea sa fac in fiecare zi 5 desene. Nu conta ca nu aveam idei, sau ca nu stiu sa desenez. Cu timpul a ajuns sa imi placa,iar el nu trebuia sa se roage de mine sa o fac.
Uite asa trecut si iarna.
Cand ne-am intors la noi , mama isi gasise de munca in Italia. La scurt timp a plecat ,iar eu am ramas cu el . Nu imi amintesc prea multe de atunci , stiu doar ca cu toate ca mama trimitea bani eu mergeam cu aceasi blugi gri si aceasi bluza galbena .. in fiecare zi la scoala,timp de doi ani. Imi era atat de rusine ,mai ales ca vedeam fetele ca vin in fiecare zi cu rochite frumoase,cu parul prins in diferite moduri. Mi se parea ca ele duc o viata atat de frumoasa, dar eu nu voi avea niciodata parte de ea. In rest aceleasi batai fara rost. Imi luam bataie din nimicuri..
Eram cea mai fericita cand venea mama acasa cu gentile pline de haine care miroseau a viata mai buna. Eu, intre timp ajunsesem sa pictez din ce in ce mai mult si mai bine, asa ca au decis sa ma dea la Liceul De Arte, asa ca intr-a 5 a am ajuns intr-un oras nou la o scoala cu niste copii absolut minunati. Din pacate , de fiecare data cand ma intorceam la gazda mea eram singura . Stateam intr-o camera intunecata cu niste straini in casa , si ieseam rar , nu voiam sa ii deranjez. Tot in perioada aia se difuza la radio Enjoy the silence , de la Depeche Mode ,aia era piesa mea de plans.
Am stat doar un an in acel liceu, si fara modestie pot spune ca aveam capacitatea sa inteleg si sa fac lucruri pe care alti copii nu le faceau in ale desenatului. Mama a incercat sa ma tina acolo, m-a mutat la alta gazda ,dar n-a mai putut si in cele din urma m-a adus inapoi acasa..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu